am cam uitat sa scriu si asta fiindca m-am concentrat cumva constient pe profan.de ieri, de'o vreme'ncoace.profanul pe care il traim in fiecare zi, prin fire. caci asa am fost creati si pentru asta, nu-l putem dispretui!... profanul e si el alegere, desi ne nastem intr-un context pretty much finit. la fel ca cercul oamenilor care ni-s dati a-i cunoaste intr-o viata. desigur, caile se vor a fi "altele", "multe", "diversificate"...si totusi, ne invartim in cercuri scenice, usor tricky pentru acel mic cliseu dat tie, that keeps repeating... da, am convingerea ca o menire (daca nu menirea) a noastra e sa ne ....desavarsim. desavarsirea nu e finita, nici rectilinie, nici uniforma si curge continuu, in fiecare zi cu-o sansa poate noua in universul specific tie...si mie...tuturor.
in saptamanile astea, am reinventat in mine curentul labourist. pentru ca munca e si ea o oportunitate in profan, desi cu totii "ne simtem bine mersi", imparati. intr-un secol atat de futurist in care banul e vanat si nu castigat, pe altarul caruia abia asteptam sa ne jertim in convingerea implinirii existentiale, a munci devine ...cel putin obositor! muncim si nu prea ne convine. mereu sunt altii care au mai mult si nu-s mai buni, mereu ne trebuie mai mult si nu-i de'ajuns, mereu se naste alt mereu...
ma uit in jur si vad ca suntem slabi; ma uit la mine si ma simt la fel. pentru ca slabiciunea nu e din stramosi, dar se'mpartaseste cu inima larga intr-o tara care promoveaza pasivitatea in culise. ne-am resemnat de mult prea tineri si nici macar nu ne-acceptam destinul. carcotim, suntem nemultumiti si tot ironizam. speranta se zareste numai pe pamant strain, iar in batatura proprie, s-au epuizat solutiile si pe deasupra, nici nu vrem sa le mai cautam.
nu stiu sa simt patriotismul, sunt firicel de "generatie de tranzitie".dar imi iubesc in felul meu poporul, imi place soarele la noi in camp si inca dau o sansa sansei noastre. invat din nou ce-i munca si asta-mi da valoare. iar intr-o lume in care globalizarea e inca departe de a se uita mai acatarii de gradina proprie...astept cuminte'n banca mea. acasa.
duminică, 4 iulie 2010
joi, 18 februarie 2010
because it's bitter
sunt foarte revoltata! pricipial vorbind si din principiu. pentru ca intamplarea face ca de la o vreme'ncoace, sa ma trezesc in fata unui fapt aproape implinit, lucru care de alfel, imi displace de obicei. moment in care spiritul meu usor obraznic protesteaza, ideile devin argumente, solutia nu este intotdeauna in mainile tale sau daca da, nu este cea pe care ti-o doresti in fapt. ramane practic doar o adaptare. a ta, la ideile altora, contrar ideilor tale care desi poate neaclamate, iti poarta amprenta. si atunci practic...te supui.
supunerea inseamna slabiciune sau intelepciune?! cel mai destept cedeaza sau cel mai slab capituleaza?!...e bine sa-ti pui intrebari sau te lasi dus d'un val?! schimbam schimbarea sau ne schimbam pe noi? ...
nu poti sa schimbi; nu poti sa nu te schimbi cand iti dai seama ca nu poti sa schimbi. nu pot sa nu-mi doresc sa schimb stiind chiar ca nu pot sa schimb. pentru ca schimbi sistemul incercand sa schimbi. putin.
pentru putinul meu, ma supun putin. dar respir.
supunerea inseamna slabiciune sau intelepciune?! cel mai destept cedeaza sau cel mai slab capituleaza?!...e bine sa-ti pui intrebari sau te lasi dus d'un val?! schimbam schimbarea sau ne schimbam pe noi? ...
nu poti sa schimbi; nu poti sa nu te schimbi cand iti dai seama ca nu poti sa schimbi. nu pot sa nu-mi doresc sa schimb stiind chiar ca nu pot sa schimb. pentru ca schimbi sistemul incercand sa schimbi. putin.
pentru putinul meu, ma supun putin. dar respir.
marți, 8 decembrie 2009
last night i was dreaming
a mai trecut o zi. basescu ramane pe pozitii, mai obosit, deci mai putin incrancenat. cu totii mai ca sucombeaza in opinii, care mai cine afectat, impatimit si bulversat de evenimente pe care poate nici nu vrea sa le priceapa. suntem obositi, la fel ca vremea. si vine craciunul.
parca era o alta bucurie'n mine in prag de sarbatori. ei, o astept cu drag, chiar daca duiosia ma cuprinde mai arar; prilej de bucurie, bunatate, ganduri luminoase, impacare cu sine-ti si asumare de noi provocari, pe care si daca le regasesti in anul ce-a trecut neimplinite, le'ncredintezi zilei de maine cu speranta proaspata. si daca buna practica te-nvata sa traiesti de astazi visul, tot mai lasam un firicel de dor pentru ziua care va sa vina.
avem nevoie multa de un scop. valabil. probabil ca aici incepe finetea fenomenului: cum trebuie sa fie scopul meu? nobil, rasunator, imposibil de atins sau de inteles?!...in spiritul lui "stiu totul, dar de fapt, nu stiu nimic", aleg - macar in teoretizare bunaoara - scopul scurt. pe termen spre instantaneu. pentru ca scopurile nobile, rasunatoare, imposibil de atins sau de inteles, in speta, de gasit, iti fura viata. cred ca idealismul e poate inca mai inselator decat materialismul. detest materialismul, traiesc idealismul, accept materialismul, inving idealismul...ei da, din cvasidiversitatea gandurilor care gonesc prin noi, m-am oprit o clipa chiar sa gandesc; si mi-am dat seama ca m-am hranit si-am suferit lipsuri create... direct si mai ales de mine. pentru ca optica mea circumspecta s-a transformat in convingere, ratiune si simtire si n-am facut decat sa le repet. pai, da, scenarii similare cu mine-n rolul principal. doar fiecare are jertfa lui!
[...]
ma consuma uneori neputinta de a ma schimba just like that. e prost tare ca te'nveti asa, cu tine'n rolul ala. nu cred prea tare in schimbare si totusi, tata s-a schimbat. nu stiu cum se face a spune "te iubesc" si totusi, mai ca ma straduiesc. detest minciuna si neseriozitatea si totusi, lui le iert. creez scenarii si tot eu le demontez. ma joc cu vorbele si plang cand mi se intorc. e haos si e ordine, e ordine si e haos. si ce-mi mai place de non conformista din mine!
ei da, pentru ca disciplina se educa, pentru ca oamenii buni se'nvata, pentru ca victoria se patimeste, asa cum alegerile potrivite se trudesc, pentru ca noi am putea fi buni si cand nu ne convine, pentru ca silinta e mai puternica decat harul si pentru ca greseala nu e greseala pana nu gasim ceva mai bun...pentru ca fiecare fata are'n fata o alta fata si tot descoperim!
pe principiul "ce darlogii nostri".
parca era o alta bucurie'n mine in prag de sarbatori. ei, o astept cu drag, chiar daca duiosia ma cuprinde mai arar; prilej de bucurie, bunatate, ganduri luminoase, impacare cu sine-ti si asumare de noi provocari, pe care si daca le regasesti in anul ce-a trecut neimplinite, le'ncredintezi zilei de maine cu speranta proaspata. si daca buna practica te-nvata sa traiesti de astazi visul, tot mai lasam un firicel de dor pentru ziua care va sa vina.
avem nevoie multa de un scop. valabil. probabil ca aici incepe finetea fenomenului: cum trebuie sa fie scopul meu? nobil, rasunator, imposibil de atins sau de inteles?!...in spiritul lui "stiu totul, dar de fapt, nu stiu nimic", aleg - macar in teoretizare bunaoara - scopul scurt. pe termen spre instantaneu. pentru ca scopurile nobile, rasunatoare, imposibil de atins sau de inteles, in speta, de gasit, iti fura viata. cred ca idealismul e poate inca mai inselator decat materialismul. detest materialismul, traiesc idealismul, accept materialismul, inving idealismul...ei da, din cvasidiversitatea gandurilor care gonesc prin noi, m-am oprit o clipa chiar sa gandesc; si mi-am dat seama ca m-am hranit si-am suferit lipsuri create... direct si mai ales de mine. pentru ca optica mea circumspecta s-a transformat in convingere, ratiune si simtire si n-am facut decat sa le repet. pai, da, scenarii similare cu mine-n rolul principal. doar fiecare are jertfa lui!
[...]
ma consuma uneori neputinta de a ma schimba just like that. e prost tare ca te'nveti asa, cu tine'n rolul ala. nu cred prea tare in schimbare si totusi, tata s-a schimbat. nu stiu cum se face a spune "te iubesc" si totusi, mai ca ma straduiesc. detest minciuna si neseriozitatea si totusi, lui le iert. creez scenarii si tot eu le demontez. ma joc cu vorbele si plang cand mi se intorc. e haos si e ordine, e ordine si e haos. si ce-mi mai place de non conformista din mine!
ei da, pentru ca disciplina se educa, pentru ca oamenii buni se'nvata, pentru ca victoria se patimeste, asa cum alegerile potrivite se trudesc, pentru ca noi am putea fi buni si cand nu ne convine, pentru ca silinta e mai puternica decat harul si pentru ca greseala nu e greseala pana nu gasim ceva mai bun...pentru ca fiecare fata are'n fata o alta fata si tot descoperim!
pe principiul "ce darlogii nostri".
luni, 7 decembrie 2009
merry me and marry you
astazi este 7 decembrie, inca 2009, a doua zi dupa mos niculae si alegerile prezidentiale. si e frig.
dupa cazaciocul televizat de aseara, nu pot decat sa ma bucur ca am avut ocazia sa nu am curent pret de ...o ora?! cat sa ma pot bucura de un rummy la lumanari. un iz usor comunist, ar zice unii. si totusi, a fost warm and funny, nice and cosy, cu people that i love or i start to learn about it. se poate si asa cand intervine imprevizibilul.
in acelasi spirit de celebration peaceful harmony, am avut ocazia deunazi sa ma recitesc. geo la 14 ani nu era asa de diferita de geo pe care o vad astazi in oglinda. geo in prag de adolescenta se zbatea printre ganduri mai razlet parca decat astazi, dar linia nu s-a pierdut. am parcurs cele randuri incodeiate cu limbaj gimnazial ...zambind. m-au durut unele cuvinte asa cum m-a bucurat redescoperirea unor momente'n prag de liceu pitite p'undeva.
da, am fost o adolescenta care l-a descoperit poate prea devreme pe dostoievski (prin excelenta, un gen de formator de gandire). si desigur, cu o imaginatie nu totdeauna in favoarea-mi.
imi dau seama ca devine din ce in ce mai important sa stii cum sa-ti doresti. consecventa, optimist de neinfrant, visuri straluce si ...curaj! da, curajul pentru care nu exista esec, proiectie de nereusita, atitudini evazive sau melancolii. curajul se invata, asa cum maturitatea creste in noi. si functioneaza, atata timp cat suntem sinceri in fata noastra si avem curajul sa ne admitem asa cum suntem noi: imperfecti, nefericiti, lamentabili sau patetici...si'n speta, f**king speriati! ma gandesc ca daca n-am avea asemenea scapari, n-am sti ce e bucuria, satisfactia, implinirea dincolo de cuvinte si inima plina.
categoric, raman o conservatoare prin natura-mi, gandesc in termeni de stabilitate si totusi, traiesc si anapoda, la fel cum admir, visez si urmaresc plina de emotii, clipele de fibrilatie si non-conformitate. sufar cand fac excese, dar ma bucur cand ies din monoton. plang cand n-am pe cineva alaturea-mi sa ma ia in brate, dar ii alint si ii dragalesc pe cei ce-mi dau iubire neconditionata, indiferent ca le e bine sau le e greu. cu'ndaratnicire neconstientizata totdeauna, imi refuz in amintire momentele marcante, dar plang cu sughituri cand viata-mi aminteste. ma bucur ca's alive si imi propun sa tin minte mai adesea chestia asta. pentru ca gandesc la a better me, visez la a greater me, ma rog for a braver better greater me si ... ma simt bine!
oricum, de maine, vine mos craciun cu geona in portbagaj.
dupa cazaciocul televizat de aseara, nu pot decat sa ma bucur ca am avut ocazia sa nu am curent pret de ...o ora?! cat sa ma pot bucura de un rummy la lumanari. un iz usor comunist, ar zice unii. si totusi, a fost warm and funny, nice and cosy, cu people that i love or i start to learn about it. se poate si asa cand intervine imprevizibilul.
in acelasi spirit de celebration peaceful harmony, am avut ocazia deunazi sa ma recitesc. geo la 14 ani nu era asa de diferita de geo pe care o vad astazi in oglinda. geo in prag de adolescenta se zbatea printre ganduri mai razlet parca decat astazi, dar linia nu s-a pierdut. am parcurs cele randuri incodeiate cu limbaj gimnazial ...zambind. m-au durut unele cuvinte asa cum m-a bucurat redescoperirea unor momente'n prag de liceu pitite p'undeva.
da, am fost o adolescenta care l-a descoperit poate prea devreme pe dostoievski (prin excelenta, un gen de formator de gandire). si desigur, cu o imaginatie nu totdeauna in favoarea-mi.
imi dau seama ca devine din ce in ce mai important sa stii cum sa-ti doresti. consecventa, optimist de neinfrant, visuri straluce si ...curaj! da, curajul pentru care nu exista esec, proiectie de nereusita, atitudini evazive sau melancolii. curajul se invata, asa cum maturitatea creste in noi. si functioneaza, atata timp cat suntem sinceri in fata noastra si avem curajul sa ne admitem asa cum suntem noi: imperfecti, nefericiti, lamentabili sau patetici...si'n speta, f**king speriati! ma gandesc ca daca n-am avea asemenea scapari, n-am sti ce e bucuria, satisfactia, implinirea dincolo de cuvinte si inima plina.
categoric, raman o conservatoare prin natura-mi, gandesc in termeni de stabilitate si totusi, traiesc si anapoda, la fel cum admir, visez si urmaresc plina de emotii, clipele de fibrilatie si non-conformitate. sufar cand fac excese, dar ma bucur cand ies din monoton. plang cand n-am pe cineva alaturea-mi sa ma ia in brate, dar ii alint si ii dragalesc pe cei ce-mi dau iubire neconditionata, indiferent ca le e bine sau le e greu. cu'ndaratnicire neconstientizata totdeauna, imi refuz in amintire momentele marcante, dar plang cu sughituri cand viata-mi aminteste. ma bucur ca's alive si imi propun sa tin minte mai adesea chestia asta. pentru ca gandesc la a better me, visez la a greater me, ma rog for a braver better greater me si ... ma simt bine!
oricum, de maine, vine mos craciun cu geona in portbagaj.
luni, 9 noiembrie 2009
don't think, be happy
tonight i feel good. no, it's not one of those days. mi-e ciuda doar ca uitam mereu sa fim happy. e usor sa-ti fie distrasa atentia de viata, vreme, un vecin morocanos sau un maniac in trafic. unde mai pui ca ploua si ti-ai uitat umbrela, cafeaua e prea amara ca sa poti sa nu o'nghiti cu noduri, colegii sunt stresati ca sunt la munca si tu?...tu nu poti bunaoara acuma sa te dai strident si sa te bucuri!...
uitam sa ne bucuram pentru ca ne placem sa ne enervam, de fapt. pentru ca, de ce nu, e si aceasta o forma a societatii inconjuratoare pe care o regasim in noi, in cei din jur, cu care ne-am obisnuit si stim deci sa reactionam. e in natura firii!? nu, nu e'n natura firii inzestrata, cat in natura firii cultivata. pentru ca pana si filmele cu happy end pe care le radem si le plangem pe alocuri, ne plac pentru ca sunt, nu-i asa, o proiectie a binelui... vrut ipotetic. un bine neasumat de la sine, un bine care se urmareste pe ecrane cu cel "daca"'n suflet: si daca ar fi viata ca in filme!...
si totusi...viata e mai buna decat filmele: e reala, e unica si ne confera multirol: de actor, regizor si scenarist deopotriva, si sunetist si iarasi actor in multirol!...
nu, n's sa ma las sa fiu dar melancolica in seara asta! pentru ca asta ar inseamna sa ma transform in spectator si sa contemplu la mine'n in mintea mea, ireal, dar efervescent, tumultuos, dar mirobololant, dramatic si de aceea, maiestuos....ganduri proiectate din atat de realul simt de a trai intr-o emi...strato...atmo...nu, doar intr-o sfera: mintea.
mai cred in constiinta asa cum cred in suflet, in iubire, in tot ce vrea sa-nseamne fericire pentru om! si cred ca bucuria vine, se respira, se'ntretine si se da chiar si mai departe; se impartaseste. nu, nu e un miracol, nici magie, nu e un vis de vara'n roua diminetii...e'n suflet. bucuria se cheama cand esti bun cu tine.
uitam sa ne bucuram pentru ca ne placem sa ne enervam, de fapt. pentru ca, de ce nu, e si aceasta o forma a societatii inconjuratoare pe care o regasim in noi, in cei din jur, cu care ne-am obisnuit si stim deci sa reactionam. e in natura firii!? nu, nu e'n natura firii inzestrata, cat in natura firii cultivata. pentru ca pana si filmele cu happy end pe care le radem si le plangem pe alocuri, ne plac pentru ca sunt, nu-i asa, o proiectie a binelui... vrut ipotetic. un bine neasumat de la sine, un bine care se urmareste pe ecrane cu cel "daca"'n suflet: si daca ar fi viata ca in filme!...
si totusi...viata e mai buna decat filmele: e reala, e unica si ne confera multirol: de actor, regizor si scenarist deopotriva, si sunetist si iarasi actor in multirol!...
nu, n's sa ma las sa fiu dar melancolica in seara asta! pentru ca asta ar inseamna sa ma transform in spectator si sa contemplu la mine'n in mintea mea, ireal, dar efervescent, tumultuos, dar mirobololant, dramatic si de aceea, maiestuos....ganduri proiectate din atat de realul simt de a trai intr-o emi...strato...atmo...nu, doar intr-o sfera: mintea.
mai cred in constiinta asa cum cred in suflet, in iubire, in tot ce vrea sa-nseamne fericire pentru om! si cred ca bucuria vine, se respira, se'ntretine si se da chiar si mai departe; se impartaseste. nu, nu e un miracol, nici magie, nu e un vis de vara'n roua diminetii...e'n suflet. bucuria se cheama cand esti bun cu tine.
vineri, 21 august 2009
doar o vorba sa-ti mai scriu
as vrea sa scriu ceva interesant; e greu, pentru ca, vorba Oanei Pellea, chiar si cand scriem, ne cenzuram gandirea. caci vine greu sa te exprimi pe tine in cuvinte. pentru ca ele au un iz justitiar si vin sa te marturiseasca epic intr-un moment de timp prea cert ca sa il poti nega apoi. cuvintele au viata numai cand le scrii; cand ai pus punct, deja sunt depasite. tu vii, iti lasi o urma prin cuvinte, spontana sau gandita, dupa caz, te bucuri, le respiri si'ti bate inima s'apoi, ele raman cat sa'ti calauzeasca pasii doar catre tine cel din trecut deja.
cuvintele sunt unice la purtator; finite? doar in forma; pentru ca noi venim si le reinventam continuu. cand nu stii ce sa faci, spui cuvinte; cand esti prea euforic, canti cuvinte; cand te simti dezolat, murmuri cuvinte; iar cand esti in tacere, doar gandesti cuvinte.
numai morfosintaxa fiecaruia da valoare cuvintelor; mai trebe doar sa gasesti morfosintaxa compatibila tie s'abia atunci, incepi sa constientizezi cuvintele si sa-ti dai seama cam ce sunt ele pentru tine.
da, cred in limbaj; da, cred si in non-limbaj pe masura; da, imi plac limbajul si non-limbajul, si impreuna si separat; pentru ca ele ne aduc mai aproape; de noi, de ceilalti, de noi in raport cu ceilalti. cuvintele nasc sentimente, iar noua...incepe sa ne bata inima.
cuvintele sunt unice la purtator; finite? doar in forma; pentru ca noi venim si le reinventam continuu. cand nu stii ce sa faci, spui cuvinte; cand esti prea euforic, canti cuvinte; cand te simti dezolat, murmuri cuvinte; iar cand esti in tacere, doar gandesti cuvinte.
numai morfosintaxa fiecaruia da valoare cuvintelor; mai trebe doar sa gasesti morfosintaxa compatibila tie s'abia atunci, incepi sa constientizezi cuvintele si sa-ti dai seama cam ce sunt ele pentru tine.
da, cred in limbaj; da, cred si in non-limbaj pe masura; da, imi plac limbajul si non-limbajul, si impreuna si separat; pentru ca ele ne aduc mai aproape; de noi, de ceilalti, de noi in raport cu ceilalti. cuvintele nasc sentimente, iar noua...incepe sa ne bata inima.
joi, 20 august 2009
hai acasa, hai cu mine s'o pornim din loc
e joi. doar joi?!!! cum, mai, joi de dupa miercuri???! aaa, joooi inainte de vineri!! ...da, joia este o zi buclucasa, potrivit de condimentata cat sa iti trezeasca simturile de weekend. joia incepe sa iti placa viata. viata ta, adica.
adica joi esti fericit?!...mai fericit ca miercuri si mai nefericit ca vineri? depinde cine raspunde, cand raspunde, daca (mai si) raspunde. pentru unii, joia lor pica lunea sau martea sau in toate zilele odata; pentru ceilalti, e joia care urmeaza sa vina...de maine adica; iar pentru cei mai multi, e doar o joi...ce-i aia joi?!
oare ar trebui sa avem mereu o zi de joi? din joi in joi?
eu ma duc acasa.
adica joi esti fericit?!...mai fericit ca miercuri si mai nefericit ca vineri? depinde cine raspunde, cand raspunde, daca (mai si) raspunde. pentru unii, joia lor pica lunea sau martea sau in toate zilele odata; pentru ceilalti, e joia care urmeaza sa vina...de maine adica; iar pentru cei mai multi, e doar o joi...ce-i aia joi?!
oare ar trebui sa avem mereu o zi de joi? din joi in joi?
eu ma duc acasa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)