astazi este 7 decembrie, inca 2009, a doua zi dupa mos niculae si alegerile prezidentiale. si e frig.
dupa cazaciocul televizat de aseara, nu pot decat sa ma bucur ca am avut ocazia sa nu am curent pret de ...o ora?! cat sa ma pot bucura de un rummy la lumanari. un iz usor comunist, ar zice unii. si totusi, a fost warm and funny, nice and cosy, cu people that i love or i start to learn about it. se poate si asa cand intervine imprevizibilul.
in acelasi spirit de celebration peaceful harmony, am avut ocazia deunazi sa ma recitesc. geo la 14 ani nu era asa de diferita de geo pe care o vad astazi in oglinda. geo in prag de adolescenta se zbatea printre ganduri mai razlet parca decat astazi, dar linia nu s-a pierdut. am parcurs cele randuri incodeiate cu limbaj gimnazial ...zambind. m-au durut unele cuvinte asa cum m-a bucurat redescoperirea unor momente'n prag de liceu pitite p'undeva.
da, am fost o adolescenta care l-a descoperit poate prea devreme pe dostoievski (prin excelenta, un gen de formator de gandire). si desigur, cu o imaginatie nu totdeauna in favoarea-mi.
imi dau seama ca devine din ce in ce mai important sa stii cum sa-ti doresti. consecventa, optimist de neinfrant, visuri straluce si ...curaj! da, curajul pentru care nu exista esec, proiectie de nereusita, atitudini evazive sau melancolii. curajul se invata, asa cum maturitatea creste in noi. si functioneaza, atata timp cat suntem sinceri in fata noastra si avem curajul sa ne admitem asa cum suntem noi: imperfecti, nefericiti, lamentabili sau patetici...si'n speta, f**king speriati! ma gandesc ca daca n-am avea asemenea scapari, n-am sti ce e bucuria, satisfactia, implinirea dincolo de cuvinte si inima plina.
categoric, raman o conservatoare prin natura-mi, gandesc in termeni de stabilitate si totusi, traiesc si anapoda, la fel cum admir, visez si urmaresc plina de emotii, clipele de fibrilatie si non-conformitate. sufar cand fac excese, dar ma bucur cand ies din monoton. plang cand n-am pe cineva alaturea-mi sa ma ia in brate, dar ii alint si ii dragalesc pe cei ce-mi dau iubire neconditionata, indiferent ca le e bine sau le e greu. cu'ndaratnicire neconstientizata totdeauna, imi refuz in amintire momentele marcante, dar plang cu sughituri cand viata-mi aminteste. ma bucur ca's alive si imi propun sa tin minte mai adesea chestia asta. pentru ca gandesc la a better me, visez la a greater me, ma rog for a braver better greater me si ... ma simt bine!
oricum, de maine, vine mos craciun cu geona in portbagaj.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu