am cam uitat sa scriu si asta fiindca m-am concentrat cumva constient pe profan.de ieri, de'o vreme'ncoace.profanul pe care il traim in fiecare zi, prin fire. caci asa am fost creati si pentru asta, nu-l putem dispretui!... profanul e si el alegere, desi ne nastem intr-un context pretty much finit. la fel ca cercul oamenilor care ni-s dati a-i cunoaste intr-o viata. desigur, caile se vor a fi "altele", "multe", "diversificate"...si totusi, ne invartim in cercuri scenice, usor tricky pentru acel mic cliseu dat tie, that keeps repeating... da, am convingerea ca o menire (daca nu menirea) a noastra e sa ne ....desavarsim. desavarsirea nu e finita, nici rectilinie, nici uniforma si curge continuu, in fiecare zi cu-o sansa poate noua in universul specific tie...si mie...tuturor.
in saptamanile astea, am reinventat in mine curentul labourist. pentru ca munca e si ea o oportunitate in profan, desi cu totii "ne simtem bine mersi", imparati. intr-un secol atat de futurist in care banul e vanat si nu castigat, pe altarul caruia abia asteptam sa ne jertim in convingerea implinirii existentiale, a munci devine ...cel putin obositor! muncim si nu prea ne convine. mereu sunt altii care au mai mult si nu-s mai buni, mereu ne trebuie mai mult si nu-i de'ajuns, mereu se naste alt mereu...
ma uit in jur si vad ca suntem slabi; ma uit la mine si ma simt la fel. pentru ca slabiciunea nu e din stramosi, dar se'mpartaseste cu inima larga intr-o tara care promoveaza pasivitatea in culise. ne-am resemnat de mult prea tineri si nici macar nu ne-acceptam destinul. carcotim, suntem nemultumiti si tot ironizam. speranta se zareste numai pe pamant strain, iar in batatura proprie, s-au epuizat solutiile si pe deasupra, nici nu vrem sa le mai cautam.
nu stiu sa simt patriotismul, sunt firicel de "generatie de tranzitie".dar imi iubesc in felul meu poporul, imi place soarele la noi in camp si inca dau o sansa sansei noastre. invat din nou ce-i munca si asta-mi da valoare. iar intr-o lume in care globalizarea e inca departe de a se uita mai acatarii de gradina proprie...astept cuminte'n banca mea. acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu