as vrea sa scriu ceva interesant; e greu, pentru ca, vorba Oanei Pellea, chiar si cand scriem, ne cenzuram gandirea. caci vine greu sa te exprimi pe tine in cuvinte. pentru ca ele au un iz justitiar si vin sa te marturiseasca epic intr-un moment de timp prea cert ca sa il poti nega apoi. cuvintele au viata numai cand le scrii; cand ai pus punct, deja sunt depasite. tu vii, iti lasi o urma prin cuvinte, spontana sau gandita, dupa caz, te bucuri, le respiri si'ti bate inima s'apoi, ele raman cat sa'ti calauzeasca pasii doar catre tine cel din trecut deja.
cuvintele sunt unice la purtator; finite? doar in forma; pentru ca noi venim si le reinventam continuu. cand nu stii ce sa faci, spui cuvinte; cand esti prea euforic, canti cuvinte; cand te simti dezolat, murmuri cuvinte; iar cand esti in tacere, doar gandesti cuvinte.
numai morfosintaxa fiecaruia da valoare cuvintelor; mai trebe doar sa gasesti morfosintaxa compatibila tie s'abia atunci, incepi sa constientizezi cuvintele si sa-ti dai seama cam ce sunt ele pentru tine.
da, cred in limbaj; da, cred si in non-limbaj pe masura; da, imi plac limbajul si non-limbajul, si impreuna si separat; pentru ca ele ne aduc mai aproape; de noi, de ceilalti, de noi in raport cu ceilalti. cuvintele nasc sentimente, iar noua...incepe sa ne bata inima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu