din categoria "days of our life - bads of our life": desi mi-ar placea cumva sa zic ca am fost surprinsa, realitatea este mai puternica ca vocea mea. Nu, nu am fost surprisa, ci anticipatoriul a devenit din previzibil, material. Practic, lucrurile nu au fost nici pe departe atat de sofisticate - elaborate - nici macar speciale. Dezamagirile umane se intampla all the time. Cand insa esti tu in propozitia principala, cand morfo-sintaxa te afecteaza in mod direct si semnele de punctuatie sunt indreptate catre tine...ei bine, atunci se cheama ca devii "atins in aripa".
Mi-a placut intotdeauna sa cred ca oamenii pe care ii aleg sunt deosebiti. Ei bine, am mai "invatat" o regula nescrisa: se pare ca nu ai voie sa te certi cu cineva daca e ziua lui de nastere. Cu onomasticele nu te pui!
Ei, m-am cam saturat sa fac parte din astfel de povesti, in care rolul bunaoara care -ti revine e total pasiv. A fi empatic nu iti anihileaza simturile. Pentru ca suntem oameni, traim si respiram, si facem deci alegeri in fiecare clipa, pe care ni le propunem si presupunem a fi cele mai bune. Iar cand contrariul vine sa-ti infirme increderea pe care o acorzi, reactionezi.
Pai, am reactionat; iar faptul ca mi-am spus parerea a dus la o ruptura pare-se definitiva. Pe care vin sa o-ntaresc si eu, din simplul fapt ca am obosit sa-i inteleg pe altii, sa le caut scuze sau motivatii, sa creionez o poveste cu happy end firav pe fundal.
Pentru ca happy end-ul nu este unilateral, iar greselile sunt deopotriva impartite.
E trist sa rupi o legatura; te doare, te framanta, se deruleaza acelasi film inaintea-ti, tot cautand parca inca o portita de ...nu de scapare, cat de revenire la pct. 0. Asta se-ntampla pt ca mintea-ti joaca feste daca o lasi, pt ca inima iti spune ca nimic si nimeni nu-i infailibil si pentru ca, sa recunoastem, ne dorim cu totii sa fim iubiti. Si pentru ca perceptia ne-o alegem singuri, sabloanele le aplicam neuniform si nastem exceptii si vrem sa fim la randu-ne o exceptie pentru cei alesi.
Si totusi!...nu, nu-mi pare rau. Imi asum alegerea de-a ma fi certat cu unul dintre oamenii pe care ii pusesem la "speciali" chiar de ziua lui. Nu cred ca trebuie sa avem cenzura in zilele de onomastica anume; nu cred ca trebuie sa pastram tacerea daca ne doare inima. Pentru ca a fi om se'ntampla'n toate zilele, un motiv poate in plus de a ma manifesta liber, mai presus de prejudecati conjunctuale, subiective sau politicoase. Si daca dupa gustul'ti pare amar, e tot o fantezie. A mintii'nselatoare, care s-a'nvatat sa reactioneze dupa tiparul retrait de atatea ori.
In fapt, realitatea ne'nvata sa fim simpli, noi o complicam, iar dezamagirile se intampla si daca refuzam sa le-acceptam.
Imi pare rau ca nu te-ai comportat asa cum eu m'astept; si in ciuda negarilor tale, am exact tot dreptul din lume sa pretind un anumit comportament de la cei din jur, pentru ca sunt putini specialii in jurul carora ma simt speciala.
Tu ai ales sa fii just another one...fii si fara mine!
