se face ca Voltaj, doamnelor si domnilor, a scos o noua melodie. curios de slaba pentru un band care cu staif in tarisoara noastra. in vremurile astea, cand inundatiile ne surpind de fiecare data, cand bac-ul are un procent de 50% promovati, iar guvernul vorbeste serios cand spune ca o sa taie pensiile (!), daca e lasat - usor si sigur, se face ca nu te mai poate uimi nimic.
Senzational insa! Palmaresul tv show'urilor romanesti se-mbogateste cu un nou format: "Burlacul", ultima fita in materie de playback in televiziune, cu participarea extraordinara si in regia lui (altfel nu vad cum) ...Cata. Bote Cata. Un very glossy Bote Cata,
cu alb la ochi machiat si bronz de Caraibe, plus 2 prieteni de rezerva (sa-l ajute), se pregateste - God knows for how long from now- sa-si gaseasca o aleasa. Nu stim daca a inimii sau la purtator, nici bunaoara ce surprize-soc ne asteapta! in fine, eu m-am uitat. si m-am uimit in neuimirea mea de neclintit. un palmares de lack of dignity, superficial, poza multa si din cand in cand, prost gust.
Un show putin extrasezon, as zice. ce sad, sa fii asa de fotogenic!...
vineri, 9 iulie 2010
miercuri, 7 iulie 2010
barza-i de vina
ma uit la meci. c'un ochi. si's foarte incantata de mine, moi!.. tin cu Germania, ce capsuna mea!
nu din afinitati neaparat foarte justificabile (la o adica), doar mai degraba fiindca-mi place de ei de data asta si-i vad pe podium.campioni, of course. 3 goluri in cca. 15 min de repriza a 2-a cu argentinienii e cam departe de a se chema ceea ce noi invatam de mici a fi "noroc sau bafta". nu-s microbista, dar imi place fotbalul de calitate. ma depaseste de departe colosul acesta, in care banii nu-s niciodata prea multi si totusi, ti-e incomod a-i vedea "pe bune" cand iti trece pe la ureche o "primuta"...si totusi, e frumos.si imi doresc, logic, sa merg si eu pe stadion. ca'n filmul "first kiss" cumva, astept si eu zambind usor pe "Acela" care sa ma plimbe si pe mine la un meci live.unul macar bunut!...si uite Spania rateaza la mustata in minutul 58. cu pressing, mititeii, fuga, fuga...
trebe ca tare mare libertate ai cand faci un sport for living, cum s-ar zice.pe bani, nu orisicum!dar nu de bani e vorba...ei sunt un gen de bonus.un bonus pentru asi, cu as in maneca din frageda pruncie.ce job?! ce batch?! ce timesheet si afterhours?!....in fotbal, e ritmicitate si niste disciplina.ca restul sunt si'n restul. joburilor.cu libertate mai putina insa....in restul joburilor.
oare putem vorbi de grade de comparatie in cazul libertatii? "tre sa ma eliberez putin mai mult, ca nu mai pot"... si cum adica, vorbim de libertatea faptelor sau a gandurilor? cuvintele spuse sunt mai putin libere decat cele scrise? iubim liber sau ne eliberam iubind?
ce e libertatea deci?!... e cu cenzura data. prin educatie cenzura, prin mediul ambiant cenzura, pentru ca "barza" ceea, care te (a)duce stie ea ce face!...
si iaca, Spania marcheaza (??) in minutul 70 si un pic mic!...
nu din afinitati neaparat foarte justificabile (la o adica), doar mai degraba fiindca-mi place de ei de data asta si-i vad pe podium.campioni, of course. 3 goluri in cca. 15 min de repriza a 2-a cu argentinienii e cam departe de a se chema ceea ce noi invatam de mici a fi "noroc sau bafta". nu-s microbista, dar imi place fotbalul de calitate. ma depaseste de departe colosul acesta, in care banii nu-s niciodata prea multi si totusi, ti-e incomod a-i vedea "pe bune" cand iti trece pe la ureche o "primuta"...si totusi, e frumos.si imi doresc, logic, sa merg si eu pe stadion. ca'n filmul "first kiss" cumva, astept si eu zambind usor pe "Acela" care sa ma plimbe si pe mine la un meci live.unul macar bunut!...si uite Spania rateaza la mustata in minutul 58. cu pressing, mititeii, fuga, fuga...
trebe ca tare mare libertate ai cand faci un sport for living, cum s-ar zice.pe bani, nu orisicum!dar nu de bani e vorba...ei sunt un gen de bonus.un bonus pentru asi, cu as in maneca din frageda pruncie.ce job?! ce batch?! ce timesheet si afterhours?!....in fotbal, e ritmicitate si niste disciplina.ca restul sunt si'n restul. joburilor.cu libertate mai putina insa....in restul joburilor.
oare putem vorbi de grade de comparatie in cazul libertatii? "tre sa ma eliberez putin mai mult, ca nu mai pot"... si cum adica, vorbim de libertatea faptelor sau a gandurilor? cuvintele spuse sunt mai putin libere decat cele scrise? iubim liber sau ne eliberam iubind?
ce e libertatea deci?!... e cu cenzura data. prin educatie cenzura, prin mediul ambiant cenzura, pentru ca "barza" ceea, care te (a)duce stie ea ce face!...
si iaca, Spania marcheaza (??) in minutul 70 si un pic mic!...
duminică, 4 iulie 2010
ex nihilo, nihi
am cam uitat sa scriu si asta fiindca m-am concentrat cumva constient pe profan.de ieri, de'o vreme'ncoace.profanul pe care il traim in fiecare zi, prin fire. caci asa am fost creati si pentru asta, nu-l putem dispretui!... profanul e si el alegere, desi ne nastem intr-un context pretty much finit. la fel ca cercul oamenilor care ni-s dati a-i cunoaste intr-o viata. desigur, caile se vor a fi "altele", "multe", "diversificate"...si totusi, ne invartim in cercuri scenice, usor tricky pentru acel mic cliseu dat tie, that keeps repeating... da, am convingerea ca o menire (daca nu menirea) a noastra e sa ne ....desavarsim. desavarsirea nu e finita, nici rectilinie, nici uniforma si curge continuu, in fiecare zi cu-o sansa poate noua in universul specific tie...si mie...tuturor.
in saptamanile astea, am reinventat in mine curentul labourist. pentru ca munca e si ea o oportunitate in profan, desi cu totii "ne simtem bine mersi", imparati. intr-un secol atat de futurist in care banul e vanat si nu castigat, pe altarul caruia abia asteptam sa ne jertim in convingerea implinirii existentiale, a munci devine ...cel putin obositor! muncim si nu prea ne convine. mereu sunt altii care au mai mult si nu-s mai buni, mereu ne trebuie mai mult si nu-i de'ajuns, mereu se naste alt mereu...
ma uit in jur si vad ca suntem slabi; ma uit la mine si ma simt la fel. pentru ca slabiciunea nu e din stramosi, dar se'mpartaseste cu inima larga intr-o tara care promoveaza pasivitatea in culise. ne-am resemnat de mult prea tineri si nici macar nu ne-acceptam destinul. carcotim, suntem nemultumiti si tot ironizam. speranta se zareste numai pe pamant strain, iar in batatura proprie, s-au epuizat solutiile si pe deasupra, nici nu vrem sa le mai cautam.
nu stiu sa simt patriotismul, sunt firicel de "generatie de tranzitie".dar imi iubesc in felul meu poporul, imi place soarele la noi in camp si inca dau o sansa sansei noastre. invat din nou ce-i munca si asta-mi da valoare. iar intr-o lume in care globalizarea e inca departe de a se uita mai acatarii de gradina proprie...astept cuminte'n banca mea. acasa.
in saptamanile astea, am reinventat in mine curentul labourist. pentru ca munca e si ea o oportunitate in profan, desi cu totii "ne simtem bine mersi", imparati. intr-un secol atat de futurist in care banul e vanat si nu castigat, pe altarul caruia abia asteptam sa ne jertim in convingerea implinirii existentiale, a munci devine ...cel putin obositor! muncim si nu prea ne convine. mereu sunt altii care au mai mult si nu-s mai buni, mereu ne trebuie mai mult si nu-i de'ajuns, mereu se naste alt mereu...
ma uit in jur si vad ca suntem slabi; ma uit la mine si ma simt la fel. pentru ca slabiciunea nu e din stramosi, dar se'mpartaseste cu inima larga intr-o tara care promoveaza pasivitatea in culise. ne-am resemnat de mult prea tineri si nici macar nu ne-acceptam destinul. carcotim, suntem nemultumiti si tot ironizam. speranta se zareste numai pe pamant strain, iar in batatura proprie, s-au epuizat solutiile si pe deasupra, nici nu vrem sa le mai cautam.
nu stiu sa simt patriotismul, sunt firicel de "generatie de tranzitie".dar imi iubesc in felul meu poporul, imi place soarele la noi in camp si inca dau o sansa sansei noastre. invat din nou ce-i munca si asta-mi da valoare. iar intr-o lume in care globalizarea e inca departe de a se uita mai acatarii de gradina proprie...astept cuminte'n banca mea. acasa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)