a mai trecut o zi. basescu ramane pe pozitii, mai obosit, deci mai putin incrancenat. cu totii mai ca sucombeaza in opinii, care mai cine afectat, impatimit si bulversat de evenimente pe care poate nici nu vrea sa le priceapa. suntem obositi, la fel ca vremea. si vine craciunul.
parca era o alta bucurie'n mine in prag de sarbatori. ei, o astept cu drag, chiar daca duiosia ma cuprinde mai arar; prilej de bucurie, bunatate, ganduri luminoase, impacare cu sine-ti si asumare de noi provocari, pe care si daca le regasesti in anul ce-a trecut neimplinite, le'ncredintezi zilei de maine cu speranta proaspata. si daca buna practica te-nvata sa traiesti de astazi visul, tot mai lasam un firicel de dor pentru ziua care va sa vina.
avem nevoie multa de un scop. valabil. probabil ca aici incepe finetea fenomenului: cum trebuie sa fie scopul meu? nobil, rasunator, imposibil de atins sau de inteles?!...in spiritul lui "stiu totul, dar de fapt, nu stiu nimic", aleg - macar in teoretizare bunaoara - scopul scurt. pe termen spre instantaneu. pentru ca scopurile nobile, rasunatoare, imposibil de atins sau de inteles, in speta, de gasit, iti fura viata. cred ca idealismul e poate inca mai inselator decat materialismul. detest materialismul, traiesc idealismul, accept materialismul, inving idealismul...ei da, din cvasidiversitatea gandurilor care gonesc prin noi, m-am oprit o clipa chiar sa gandesc; si mi-am dat seama ca m-am hranit si-am suferit lipsuri create... direct si mai ales de mine. pentru ca optica mea circumspecta s-a transformat in convingere, ratiune si simtire si n-am facut decat sa le repet. pai, da, scenarii similare cu mine-n rolul principal. doar fiecare are jertfa lui!
[...]
ma consuma uneori neputinta de a ma schimba just like that. e prost tare ca te'nveti asa, cu tine'n rolul ala. nu cred prea tare in schimbare si totusi, tata s-a schimbat. nu stiu cum se face a spune "te iubesc" si totusi, mai ca ma straduiesc. detest minciuna si neseriozitatea si totusi, lui le iert. creez scenarii si tot eu le demontez. ma joc cu vorbele si plang cand mi se intorc. e haos si e ordine, e ordine si e haos. si ce-mi mai place de non conformista din mine!
ei da, pentru ca disciplina se educa, pentru ca oamenii buni se'nvata, pentru ca victoria se patimeste, asa cum alegerile potrivite se trudesc, pentru ca noi am putea fi buni si cand nu ne convine, pentru ca silinta e mai puternica decat harul si pentru ca greseala nu e greseala pana nu gasim ceva mai bun...pentru ca fiecare fata are'n fata o alta fata si tot descoperim!
pe principiul "ce darlogii nostri".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu